Acasă › Ghid de producție contractuală › Asigurarea calității

Asigurarea calității suplimentelor: ISO 22000, testarea materiilor prime și a loturilor

Verificat de Dr. Daniel Wallerstorfer, biolog molecular și fondator al Novogenia · Actualizat: 11 octombrie 2026 · Timp de citire: 10 min

Obligații legale și certificare voluntară

Conform Directivei 2002/46/CE, suplimentele alimentare sunt produse alimentare. Prin urmare, fabricării lor i se aplică legislația alimentară generală: operatorii din sectorul alimentar, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție din întreprinderile aflate sub controlul lor, trebuie să se asigure că produsele alimentare îndeplinesc cerințele legislației alimentare și să verifice respectarea acestor cerințe (articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002). Dincolo de aceste obligații, un producător poate alege să se certifice conform unor standarde internaționale.

Privire de ansamblu:

HACCP: fundamentul legal

HACCP înseamnă Hazard Analysis and Critical Control Points (analiza pericolelor și punctele critice de control). Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 obligă operatorii din sectorul alimentar care desfășoară activități ulterioare producției primare să instituie, să aplice și să mențină proceduri permanente bazate pe aceste principii. Regulamentul enumeră șapte principii:

1. Identificarea pericolelor care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la niveluri acceptabile.
2. Identificarea punctelor critice de control: etapele în care controlul este esențial.
3. Stabilirea limitelor critice în aceste puncte, care separă acceptabilul de inacceptabil.
4. Stabilirea și aplicarea monitorizării în punctele critice de control.
5. Stabilirea acțiunilor corective pentru situațiile în care un punct de control nu este sub control.
6. Verificarea periodică a funcționării eficiente a măsurilor.
7. Documentarea – cu documente și înregistrări adaptate naturii și dimensiunii întreprinderii.

Atunci când produsul, procesul sau oricare etapă se modifică, procedura trebuie revizuită și adaptată. Pentru tine, aceasta înseamnă că o formulă nouă sau o materie primă nouă este și un motiv de revizuire a analizei pericolelor.

ISO 22000 și ISO 9001: ce arată certificatele

ISO 22000 stabilește cerințe pentru un sistem de management al siguranței alimentare și se adresează oricărei organizații din lanțul alimentar – de la producătorii de ingrediente până la fabricanți și comercianți. Standardul combină patru elemente: comunicarea interactivă de-a lungul lanțului, managementul sistemului, programele preliminare (PRP) pentru condițiile de igienă de bază și principiile HACCP. Cu alte cuvinte, se bazează pe conceptul HACCP impus de lege și îl integrează într-un sistem de management planificat, monitorizat și îmbunătățit continuu.

ISO 9001 este standardul intersectorial pentru sistemele de management al calității. El stabilește modul în care o companie își gestionează procesele pentru a putea furniza în mod constant produse care îndeplinesc cerințele clienților și cerințele de reglementare.

Important pentru evaluarea ta: certificarea este voluntară, iar ISO însăși nu certifică – o fac organismele de certificare independente. Un certificat este, așadar, la fel de relevant ca detaliile sale. Verifică:

• Valabilitatea: Este certificatul în vigoare?
• Locația: Acoperă unitatea în care este fabricat efectiv produsul tău?
• Domeniul de aplicare: Include fabricarea suplimentelor alimentare – sau doar o altă parte a companiei?
• Emitentul: Ce organism de certificare a efectuat auditul?

Ce certificări deține Novogenia și ce reprezintă acestea găsești pe pagina noastră despre asigurarea calității și certificări.

Mediul de producție: igienă și contaminare încrucișată

Programele preliminare pe care se bazează ISO 22000 reglementează condițiile de bază ale producției: curățenia, igiena personalului, controlul dăunătorilor, întreținerea echipamentelor și separarea materialelor. Pentru produsul tău, o întrebare contează cel mai mult: ce altceva se mai procesează pe aceleași echipamente?

Un producător care procesează, de exemplu, ingrediente care conțin alergeni sau culturi bacteriene trebuie să împiedice ajungerea urmelor acestora în alte produse. Cea mai eficientă abordare este ca astfel de substanțe să nu existe deloc în unitate: acolo unde nu se procesează alergeni, aceștia nu pot trece dintr-o formulă în alta.

Întreabă: Ce alte substanțe se procesează în locația respectivă? Cum sunt curățate echipamentele între două produse și cum se verifică acest lucru?

Testarea materiilor prime și certificatele de analiză

Fiecare materie primă vine de la furnizor cu un certificat de analiză (CoA). Acesta documentează ce s-a măsurat pentru lotul respectiv – de obicei identitatea, conținutul, puritatea și valorile microbiologice. Un producător riguros nu se bazează doar pe acesta, ci testează el însuși materiile prime la recepție, înainte ca acestea să intre în producție. Important este ca fiecare lot să fie testat, nu doar prima livrare de la un furnizor nou.

Legislația UE reglementează în mod expres și un punct de testare pentru suplimentele alimentare: contaminanții. Regulamentul (UE) 2023/915 stabilește, printre altele, niveluri maxime pentru plumb, cadmiu și mercur în suplimentele alimentare. Deoarece astfel de substanțe pot ajunge în produs prin materiile prime, controlul lor face parte din testarea materiilor prime.

Cum alegi materiile prime și ce întrebări să pui este explicat în Materii prime pentru suplimente.

Documentarea loturilor și trasabilitatea

Ca regulă, un produs alimentar poate fi comercializat doar cu o mențiune care permite identificarea lotului – numit adesea și șarjă (Directiva 2011/91/UE). Un lot este un ansamblu de unități de vânzare produse, fabricate sau ambalate în condiții practic identice.

Urmează trasabilitatea conform articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002: operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica cine le-a furnizat un produs alimentar sau o substanță destinată acestuia și căror întreprinderi le-au furnizat produsele lor – și să pună aceste informații la dispoziția autorităților, la cerere. Pe scurt: un pas înapoi, un pas înainte.

O documentare bună a loturilor merge mai departe și leagă intern fiecare lot de produs de tot ce a intrat în el. Conținut tipic:

• numărul lotului și data fabricației
• materiile prime utilizate, cu numerele lor de lot
• rezultatele controalelor materiilor prime și ale controalelor pe flux
• testarea și eliberarea produsului finit
• destinatarii lotului

De ce contează acest lucru pentru tine: dacă un produs alimentar nu respectă cerințele de siguranță alimentară, articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 impune retragerea sa imediată de pe piață și informarea autorităților. Dacă produsul poate să fi ajuns la consumatori, aceștia trebuie informați și, dacă este necesar, produsul trebuie rechemat. Cu o documentare curată a loturilor, o astfel de problemă poate fi restrânsă la loturile afectate.

Stabilitatea și data durabilității minimale

Data durabilității minimale este o mențiune obligatorie (articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011). Regulamentul o definește ca data până la care produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice atunci când este depozitat corespunzător. Pentru un supliment alimentar este deosebit de important ca valorile declarate ale nutrienților să fie corecte – acestea sunt indicate per porție recomandată pentru consumul zilnic (articolul 8 din Directiva 2002/46/CE).

Unii nutrienți sunt sensibili la lumină, căldură, umiditate sau oxigen, iar conținutul lor poate scădea în timpul depozitării. De aceea, termenul de valabilitate se justifică prin date de stabilitate: produsul este depozitat în condiții definite și analizat la anumite intervale. Formula, forma materiei prime și ambalajul influențează toate rezultatul.

Comisia Europeană ține cont de faptul că valorile măsurate nu corespund niciodată exact etichetei printr-un document de orientare pentru autoritățile de control privind toleranțele pentru valorile declarate ale nutrienților. Acesta arată pe ce se bazează controalele.

Întreabă: Cum a fost justificat termenul de valabilitate al produsului meu? Se aplică el și ambalajului pe care l-am ales?

Calitatea pe tot parcursul proiectului: ce se verifică și când

Asigurarea calității nu este un singur test la final; ea îți însoțește produsul prin fiecare etapă:

1. Dezvoltarea: Sunt permise toate substanțele și compușii, se încadrează dozele în limitele de siguranță, se potrivește formula cu forma de prezentare?
2. Furnizorii și recepția: furnizorii sunt aprobați, iar fiecare lot de materie primă primit este testat.
3. Producția: controale pe flux în punctele de control definite, documentarea fiecărui lot.
4. Eliberarea: produsul finit este testat și abia apoi eliberat.
5. După lansare: reclamațiile sunt evaluate, datele de stabilitate confirmă termenul de valabilitate, iar modificările materiilor prime sau ale proceselor sunt analizate.

Documentele pe care ar trebui să le soliciți

Cine răspunde pentru ce?

Producătorul și brandul răspund fiecare pentru etapele aflate sub controlul lor (articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002). Cine vinde un supliment sub propriul nume răspunde pentru produs și pentru etichetarea acestuia – chiar dacă îl fabrică un producător contractual. Așa că stabilește prin contract cine ce face:

• Cine eliberează loturile și ce documente primești?
• Cum sunt transmise și gestionate reclamațiile clienților?
• Cine informează autoritățile și comercianții în caz de urgență – și cât de repede?
• Cine păstrează ce înregistrări și pentru cât timp?
• Vei fi informat dacă se schimbă furnizorii de materii prime sau procesele?

Mai multe criterii pentru alegerea partenerului găsești în Cum alegi un producător de suplimente.

Întrebări frecvente

Articole conexe: Asigurarea calității și certificări la Novogenia · Materii prime pentru suplimente · Cum alegi un producător de suplimente

Notă: Acest ghid are caracter de informare generală și nu constituie consultanță juridică. Reglementările se pot modifica; sub rezerva erorilor și a modificărilor. Solicită întotdeauna ca aspectele juridice privind produsul tău concret să fie verificate de un expert calificat.